↩

MY OWN LANDSCAPES

r. ANTOINE CHAPON
Franța
19'

Oare teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de suportat în realități randate pe calculator? Oare devin armele mai puțin letale? Dar PTSD-ul unui veteran? Cui îi servesc aceste simulări ale teatrelor de război? Cine se identifică în aceste scenarii, foști soldați mânați de teroarea războiului sau viitori soldați care fetișizează acest univers? Acestea sunt câteva întrebări puse de MY OWN LANDSCAPES. O lume open world a simțurilor, un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați, o reconsiderare a spațiului și percepției într-un univers alternativ, asta propune filmul lui ANTOINE CHAPON. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)

“După 11 septembrie 2001, Statele Unite au învestit în crearea jocurilor video pentru a recruta, instrui și trata soldați. În ziua de azi jocurile video au un rol important în război. Din 2013, armata americană a organizat în mod regulat competiții de jocuri video pentru a recruta viitori soldați. În mod similar, în jocul „America’s Army”, jucătorii performanți primesc un contract pe e-mail. Tranziția de la virtual la real este brutală. Iată de ce unii jucători suferă traume violente în momentul în care se ciocnesc cu realitatea războiului. În era ochelarilor de realitate virtuală și a piloților de dronă criminali, mi-ar plăcea să arăt imagini dintr-un joc video folosit de armata americană și de cea franceză. Filmul e bazat pe o serie de interviuri cu Cyril, un veteran care cunoaște foarte bine acest joc și pe care îl folosește acum în felul său propriu. Filmul ne arată lumea lui, o lume pe care o creează zi de zi. O lume a alienării și a emancipării, unde natura devine o viață secundară.” (ANTOINE CHAPON)

Premii și festivaluri

A brave new world - Retrospectiva BIEFF.10

11 decembrie, ora 18:00, Casa Tineretului Timișoara

Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile

Antoine Chapon

ANTOINE CHAPON (1990) e un artist și regizor care locuiește în Paris. A studiat la School of Fine Art și University of Philosophy în Nantes și la École des Hautes Études en Sciences Sociales în Paris. Instalațiile și video-urile lui se axează pe felul în care simularea poate fi folosită să controleze umanul și non-umanul. A participat la numeroase expoziții de grup, printre care „Open Codes: The World as a Field of Data” la ZKM Museum | Karlsruhe în Germania.

  • Fișa tehnică
  • Producție și distribuție

CAST: Cyril Pointevineau-millin, Thendral Tiroumalechetty

SCRIPTWRITER: Antoine Chapon

ANIMATION: Antoine Chapon

EDITING: Antoine Chapon

SOUND: Antoine Chapon

STUDIO ANTOINE CHAPON

BIEFF Timișoara

Toate filmele →

MY OWN LANDSCAPES

r. ANTOINE CHAPON | Durata 19'

Oare teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de suportat în realități randate pe calculator? Oare devin armele mai puțin letale? Dar PTSD-ul unui veteran? Cui îi servesc aceste simulări ale teatrelor de război? Cine se identifică în aceste scenarii, foști soldați mânați de teroarea războiului sau viitori soldați care fetișizează acest univers? Acestea sunt câteva întrebări puse de MY OWN LANDSCAPES. O lume open world a simțurilor, un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați, o reconsiderare a spațiului și percepției într-un univers alternativ, asta propune filmul lui ANTOINE CHAPON. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)

IN VITRO

r. LARISSA SANSOUR, SØREN LIND | Durata 28'

Acțiunea din IN VITRO este plasată în urma unui dezastru ecologic. Un reactor nuclear abandonat sub orașul biblic Betleem a fost transformat într-o livadă enormă. Folosind semințe de moștenire, colectate în ultimele zile înainte de apocalipsă, un grup de oameni de știință se pregătesc să planteze noi culturi în solul de deasupra. În aripa de spital a complexului subteran, fondatoarea livezii, Dunia, în vârstă de 70 de ani, zace pe patul de moarte, în timp ce Alia, în vârstă de 30 de ani, vine să o viziteze. Alia s-a născut în subteran ca parte a unui program extins de clonare și nu a văzut niciodată orașul pe care este destinată să-l reconstruiască.

THE END OF SUFFERING (A PROPOSAL)

r. JACQUELINE LENTZOU | Durata 14'

Cuprinsă de un atac de panică, Sofia se trezește prinsă într-un dialog cu Universul, care are scopul de a-i lămuri menirea experienței ei pământene. Plăsmuită de imaginația lui LENTZOU ca o emanație, prezența supranaturalului e mereu sugerată, niciodată materializată. La limita dintre revelație și halucinație, această transmisiune interplanetară pe linie directă oscilează între sfaturi care aduc a retorică self-help și dezvăluiri inedite despre adevărata natură a protagonistei, originară de pe Marte. Redată pe peliculă de 16mm și impregnată de o puternică tentă de roșu, călătoria speculativă către planeta mamă - acolo unde timpul nu există, vechiul e totuna cu noul, iar visul e adevărata realitate - capătă ritmul unei simfonii planetare care imprimă spectatorilor o senzație de plutire fără de sfârșit. (Oana Ghera, BIEFF 2020)

I AM HERE

r. ALINA MANOLACHE | Durata 15'

O lume adormită, în carantină, văzută prin lentila observatorilor ei invizibili. Camere de supraveghere, o dronă a poliție, o vedere futuristă din telescop a soarelui sunt îmbinate în perspectiva artificială a unui cine-ochi ubicuu care cartografiază neobosit un peisaj post-uman de proporții globale. (Oana Ghera, BIEFF 2020)

BAB SEBTA

r. Randa Maroufi | Durata 19'

Filmul folosește o tehnică cinematografică impresionantă. Un experiment care amintește formal de Dogville (2003 r. Lars Von Trier) și care face uz de mijloace brechtiene, ducându-ne pe o pistă politic-documentară, prin convențiile pe care le adoptă. Spectatorul e martor la condiționarea unor persoane prinse în sistemul vamal care îndeplinesc și sunt supuse unor acțiuni repetitiv-mecanice, ele fiind sparte mai departe, de voice-overul care comunică experiențe ce vin dintr-o parte și de alta a dinamicii de autoritate/submisiune dintre grăniceri și civili. BAB SEPTA este o alegorie a unei vămi de clasa a 3-a, unde drepturile oamenilor sunt subminate sub pretextul unei siguranțe aflate sub imperiul rațiunilor economice. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)

New Acid

r. BASIM MAGDY | Durata 14'18”

O grădină zoologică în care animalele au dat join pe chat. Între imagini luxuriante, filmate pe 16mm, prin crăpături se strecoară mesaje dintr-un super-id colectiv: de la „cf? mergem la tn acasa?” și glumițe sarcastice a la Twitter, la mesaje existențialiste și cvasi apocaliptice. Punând în tensiune imagini ale lumii naturale cu dicteul automat al algoritmilor textuali care, pe alocuri, par să capete conștiință proprie, Basim Magdy fuzionează două universuri diametral opuse și obține o nouă lume stranie, în care aberațiile comunicării digitale online sunt dezgolite în fața noastră. (Flavia Dima, BIEFF 2020)

Meniu →