↩

THE END OF SUFFERING (A PROPOSAL)

r. JACQUELINE LENTZOU
Grecia
14'

Cuprinsă de un atac de panică, Sofia se trezește prinsă într-un dialog cu Universul, care are scopul de a-i lămuri menirea experienței ei pământene. Plăsmuită de imaginația lui LENTZOU ca o emanație, prezența supranaturalului e mereu sugerată, niciodată materializată. La limita dintre revelație și halucinație, această transmisiune interplanetară  pe linie directă oscilează între sfaturi care aduc a retorică self-help și dezvăluiri inedite despre adevărata natură a protagonistei, originară de pe Marte. Redată pe peliculă de 16mm și impregnată de o puternică tentă de roșu, călătoria speculativă către planeta mamă – acolo unde timpul nu există, vechiul e totuna cu noul, iar visul e adevărata realitate – capătă ritmul unei simfonii planetare care imprimă spectatorilor o senzație de plutire fără de sfârșit. (Oana Ghera, BIEFF 2020)

“Folosindu-se de filmarea pe peliculă de 16mm pentru a crea o textură de artefact, THE END OF SUFFERING (A PROPOSAL) realizează o etnografie imaginară a planetei roșii. Dar dacă etnografia tradițională are menirea de a face necunoscutul comprehensibil, acest exercițiu de etnografie fantastică funcționează în sens invers, cadrele care înfățișează animale și atleți sunt defamiliarizate, semnificațiile lor pământene fiind abandonate pentru unele noi. Acest Marte imaginar este un loc unde oamenii visează cu ochii deschiși și se luptă în numele dragostei. Și de ce n-ar fi așa? Ce știm cu adevărat până la urmă? Aceasta este  propunerea cu care ne ademenește filmului.” (Emily Wright – Kinoscope)

Premii și festivaluri

A brave new world - Retrospectiva BIEFF.10

11 decembrie, ora 18:00, Casa Tineretului Timișoara

Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile

Jacqueline Lentzou

JAQUELINE LENTZOU (n. Atena,1989) este o scenaristă și regizoare interesată să experimenteze cu formate, durate și sentimente în crearea unor poeme vizuale prin asocieri neașteptate de cuvinte și imagini. A regizat patru scurtmetraje care au fost proiectate la numeroase festivaluri, inclusiv Cannes, Berlin și Locarno. Scurtmetrajul ei HECTOR MALOT: THE LAST DAY OF THE YEAR a câștigat Premiul Cine Leica Discovery în cadrul competiției Semaine de la Critique  (2018).

  • Fișa tehnică
  • Producție și distribuție

CAST: Sofia Kokkali

SCRIPTWRITER: Jacqueline Lentzou

CINEMATOGRAPHY: Konstantinos Koukoulios

EDITING: Smaro Papaevaneglou

SOUND: Leandros Ntounis

PRODUCER: Fenia Cossovitsa

PRODUCTION COMPANY: BLONDE S.A.

BIEFF Timișoara

Toate filmele →

MY OWN LANDSCAPES

r. ANTOINE CHAPON | Durata 19'

Oare teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de suportat în realități randate pe calculator? Oare devin armele mai puțin letale? Dar PTSD-ul unui veteran? Cui îi servesc aceste simulări ale teatrelor de război? Cine se identifică în aceste scenarii, foști soldați mânați de teroarea războiului sau viitori soldați care fetișizează acest univers? Acestea sunt câteva întrebări puse de MY OWN LANDSCAPES. O lume open world a simțurilor, un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați, o reconsiderare a spațiului și percepției într-un univers alternativ, asta propune filmul lui ANTOINE CHAPON. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)

IN VITRO

r. LARISSA SANSOUR, SØREN LIND | Durata 28'

Acțiunea din IN VITRO este plasată în urma unui dezastru ecologic. Un reactor nuclear abandonat sub orașul biblic Betleem a fost transformat într-o livadă enormă. Folosind semințe de moștenire, colectate în ultimele zile înainte de apocalipsă, un grup de oameni de știință se pregătesc să planteze noi culturi în solul de deasupra. În aripa de spital a complexului subteran, fondatoarea livezii, Dunia, în vârstă de 70 de ani, zace pe patul de moarte, în timp ce Alia, în vârstă de 30 de ani, vine să o viziteze. Alia s-a născut în subteran ca parte a unui program extins de clonare și nu a văzut niciodată orașul pe care este destinată să-l reconstruiască.

THE END OF SUFFERING (A PROPOSAL)

r. JACQUELINE LENTZOU | Durata 14'

Cuprinsă de un atac de panică, Sofia se trezește prinsă într-un dialog cu Universul, care are scopul de a-i lămuri menirea experienței ei pământene. Plăsmuită de imaginația lui LENTZOU ca o emanație, prezența supranaturalului e mereu sugerată, niciodată materializată. La limita dintre revelație și halucinație, această transmisiune interplanetară pe linie directă oscilează între sfaturi care aduc a retorică self-help și dezvăluiri inedite despre adevărata natură a protagonistei, originară de pe Marte. Redată pe peliculă de 16mm și impregnată de o puternică tentă de roșu, călătoria speculativă către planeta mamă - acolo unde timpul nu există, vechiul e totuna cu noul, iar visul e adevărata realitate - capătă ritmul unei simfonii planetare care imprimă spectatorilor o senzație de plutire fără de sfârșit. (Oana Ghera, BIEFF 2020)

I AM HERE

r. ALINA MANOLACHE | Durata 15'

O lume adormită, în carantină, văzută prin lentila observatorilor ei invizibili. Camere de supraveghere, o dronă a poliție, o vedere futuristă din telescop a soarelui sunt îmbinate în perspectiva artificială a unui cine-ochi ubicuu care cartografiază neobosit un peisaj post-uman de proporții globale. (Oana Ghera, BIEFF 2020)

BAB SEBTA

r. Randa Maroufi | Durata 19'

Filmul folosește o tehnică cinematografică impresionantă. Un experiment care amintește formal de Dogville (2003 r. Lars Von Trier) și care face uz de mijloace brechtiene, ducându-ne pe o pistă politic-documentară, prin convențiile pe care le adoptă. Spectatorul e martor la condiționarea unor persoane prinse în sistemul vamal care îndeplinesc și sunt supuse unor acțiuni repetitiv-mecanice, ele fiind sparte mai departe, de voice-overul care comunică experiențe ce vin dintr-o parte și de alta a dinamicii de autoritate/submisiune dintre grăniceri și civili. BAB SEPTA este o alegorie a unei vămi de clasa a 3-a, unde drepturile oamenilor sunt subminate sub pretextul unei siguranțe aflate sub imperiul rațiunilor economice. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)

New Acid

r. BASIM MAGDY | Durata 14'18”

O grădină zoologică în care animalele au dat join pe chat. Între imagini luxuriante, filmate pe 16mm, prin crăpături se strecoară mesaje dintr-un super-id colectiv: de la „cf? mergem la tn acasa?” și glumițe sarcastice a la Twitter, la mesaje existențialiste și cvasi apocaliptice. Punând în tensiune imagini ale lumii naturale cu dicteul automat al algoritmilor textuali care, pe alocuri, par să capete conștiință proprie, Basim Magdy fuzionează două universuri diametral opuse și obține o nouă lume stranie, în care aberațiile comunicării digitale online sunt dezgolite în fața noastră. (Flavia Dima, BIEFF 2020)

Meniu →